Perfect, imperfect ro

Viața noastră este plină de emoții aleatorii. Tu care te credea-i mare și tare, cazi în propria prăpastie. Pentru că au ajuns așa timpurile, cînd nici timpul numai ai are răbdare cu oamenii, pentru că și oamenii nu mai au răbdare unii cu alții. M-am gîndit, cum ar fi să împărțim oamenii în două categorii. Aici, mă refer la fapte și cuvinte, la diferența dintre bunătate și lipsă de bunătate, dintre empatie și indiferență, dintre sinceritate și fățărnicie.

Cum este să fii un om bun, în timpurile acestea grele? Omul bun prin ce se deosebește de omul rău și invers? Cine e prefect, într-o lume atît de imperfectă.  În primul rînd, pentru tine ce înseamnă să fii om bun sau rău? O variantă de răspuns  ar fi următoarea: ,,Omul bun este omul care își ajută aproapele dezinteresat, în mod gratuit”. De asemenea, omul bun, după mine, ar fi omul care empatizează ușor, care pune preț pe promisiuni și le transformă în fapte, omul care emană cu toți porii, bunătate. Omul care conșteincios își execută munca, responsabil în raport cu oamenii și care se gîndește la cei din jur. Cînd însă vine vorba despre omul rău, aici este un exercițiu simplu, de a inversa prin prisma antonimelor calitățile unui om bun. Cred că omul rău e cel care acționează cu rea intenție și cel care prin faptele comise, cade sub incidența normelor Codului penal sau dacă vorbim la nivel emoțional, distruge vieți.

Dar cum rămîine cu omul care este un profitor în sine? Poate fi clasat la hotarul dintre omul bun și rău, pe semne da, poate că sună puțin dur, dar în opinia mea, așa și este. Pînă la urmă, orice comportament are o explicație.

Dacă ne referim la gradul emoțional, care dintre oameni este rău, cel care ajută sau cel care primește ajutorul? Omul în sine este o ființă, care se obișnuiește repede cu bunișorul și adesea uită de unde a plecat. Uneori, necesitatea de a fi ajutat pentru acel ajutat, devine o normalitate, iar omul care acordă ajutorul, devine angajatul care este obligat și trebuie să ajute, necondiționat. Acestea se întîmplă celor care nu știu să-și dozeze bunătatea, unora li se pare că totul le aparține! Uneori, cînd faci ceva  bun aproapelui, în mod intenționat sau nu, opusului i se pare că-i  se cunvine totul, ce la un moment dat poate să fie deranjant. Consider că fiecare om trebuie ajutat, atît cît merită, sunt desigur și situații excepționale, sunt oameni pentru care ajutorul este indinspensabil, dar aici nu mă refer la aceste cazuri! Vorbesc despre oamenii lași și profitori. Acei, care simt că empatizezi situația lor, care te știu irefuzabil, în acest caz, mai sănătos e să te autoizolezi. Am întîlnit oameni, pe care îi credeam prieteni, dar mi-a trebuit ceva timp, să înțeleg, că sub pretextul prieteniei, de fapt, prin intermediul meu, își rezolvau întrebările. Pînă în momentul în care, am ajuns la o problemă similară, n-am avut parte de același feedback. În așa situații, de fapt, se cunosc oamenii, oamenii care prin fățarnicie conștientă, te folosesc doar pentru a-și atinge scopurile. Nu țin pică pe nimeni, e în regulă, înțeleg, e firesc, dar nu și omenește…

Cred că cînd acorzi ajutor, trebuie să ții cont, de un lucru să nu te implici emoțional. Alteori, să nu te implici material. Consider că un om trebuie ajutat să se descurce singur! Mai este o șmecherie în toate acestea, dacă în permanență dădăcești pe cineva, ajungi să-l faci infertil. Cine are nevoie de un om care nu știe și nu poate să-și poarte singur de grijă, aici o revelație și pentru părinții care își educă copii. De la educația primită, pornește problema oamenilor buni și mai puțin buni. Ajută omul, dar fă-o corect. Fă-o nu pentru tine, dar pentru omul care îți cere ajutor, învățîndu-l să-și poarte singur de grijă. Pentru că fiecare dintre noi, chiar tu pînă la urmă ești singur pe acest pămînt, tu de unul singur, știi ce se întîmplă în capul tău și în imaginația ta, tu ești singurul responsabil de ceea ce faci, nimeni n-ar trebui implicat în problemele care le fabrifici. În plus, cînd omul ,,nevoiaș”, îți exersează sentimentul de empatie, crede-mă îți va folosi slăbiciunea la maxim, pînă în momentul în care te va consuma fizic și psihic.

Alege să fii perfect, imperfect în toate. Dozează-ți energia ta, bunătatea ta. Ajută dacă poți, atît cît poți, oricum nu poți mulțumi pe toată lumea. Protejează-te de oamenii vicleni, fățarnici, lingușitori, acești oameni nu fac nimic dezinteresat. Împarte timpul cu oamenii de care îți e dor, chiar și peste ani, vorbește-le că ți-a fost dor de ei, dar nu le cere nimic în schimb. 

Tu cum faci față acestor situații? Cum crezi, cum e mai bine de procedat în așa situații?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑

%d bloggers like this: